Marian, cel mai cel mai munţoman

Toate acele clipe, nu voi uita de ele
Toate acele stele
Stau mereu aprinse
Şi niciodată nestinse

Această vară
Nu, nu o pot uita
Acum de aş vrea

Acea săptămână
Plină de oameni mari
Plini de căldură
Acele jocuri tari
De copii mari

Zilele călduroase
Dar şi nopţile friguroase
Toate amintirile frumoase.

Cu focul de tabără
Şi mâncarea caldă
Cu muntele,
De parcă stătea să cadă
Şi soarele ce îl aşteptam,
Ce îl aşteptam cu atâta nerăbdare
În dimineţile reci să cadă

Şi acel drum plin de bolovani
Greu până am ajuns
Acolo sus, sus
La Caraiman

Şi la babele
Steteam cu toţii zâmbăreţi
Să facem pozele…
Ce amintiri veşnice vor rămâne

Şi acel râu.. curgea lin şi cu el odată
Şi gândurile triste stinse
Iar altele bune aprinse
Toate amintirile ce vor rămâne
Veşnic nestins.

Şi îmi voi amintii cu drag
Că am vost
Şi voi rămâne
Un om ce a trăit o săptămână în altă lume

 

Versuri: Marian Neacşu

Lasă un răspuns