Arhiva etichetelor: Morala

În viață primești ceea ce dai…

Intr-o zi un laptar primeste o citatie de la judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre un brutar. Omu’, foarte ingrijorat,se tot intreba cu ce o fi gresit. Brutarul insa stia; el l-a acuzat pe laptar ca il inseala la cantar cand ii vinde unt.
Asa ca dupa ce laptarul ii aducea kilu’ de unt si pleca, brutarul cantarea untul in prezentza a doi martori.
Si intr-adevar, banuielile erau justificate. In loc de 1 kg de unt primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit doar 750 g de unt. La proces, judecatorul il intreaba pe laptar:
- Spune, dumneata ai cantar pentru cantarit untul pe care il vinzi ?
- Nu, domnule judecator; nu am.
- Pai, atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
- Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilu’ de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.

Morala:
In viata primesti ceea ce dai.

Povestea mărului

“A fost odată, de mult, un măr uriaş. Un băieţel venea mereu să se joace pe lângă el, se urcă până la vârful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Îi plăcea tare mult copacul lui, iar mărul îl iubea şi el tare mult.
Dar, într-o zi, băieţelul veni lângă copacul sau foarte abătut. Copacul îl îmbie:
- Vino să te joci cu mine!
Băieţelul îi răspunse:
- Nu mai sunt copil mic, să-mi găsesc de joacă în jurul copacilor! Vreau jucării, dar am nevoie de bani, ca să le cumpăr!
- Îmi pare rău, dar nu am bani, dar poţi culege toate merele mele şi să le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ţi cumpăra jucării.
Cât de fericit era băiatul acum! El culese merele şi cu ele pleca bucuros. Dar, după aceea, el înceta să mai vină să viziteze copacul. Mărul era tare trist, căci îi era dor de copil.images 2 Povestea mărului
Dar într-o zi, copilul veni iar la vechiul său prieten, care-l îmbie:
- Vino să te joci cu mine!
- N-am timp de joacă! Răspunse băiatul. Trebuie să muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casă în care să ne adăpostim. Poţi să mă ajuţi?
- Îmi pare ră, dar eu nu am nici o casă să-ţi dau, fu răspunsul copacului. Dar poţi să tai crengile mele şi să-ţi faci o casă din ele.
- Aşa că băiatul s-apuca să taie toate toate crengile copacului şi plecă fericit.
Copacul s-a bucurat să-l facă pe băiat, iarăşi fericit, dar, după ce plecă, băiatul nu se mai întoarse la copac. Copacul era iar trist şi singuratic.
Într-o zi călduroasă, de vară, băiatul sosi iar, spre fericirea copacului.

Continuarea